Rața bârfitoare

Rața bârfitoare S-a trezit rața pestriță, Să bârfească-n gura mare O lebădă frumoasă tare, Ce plutea pe lac agale. Că, are gâtul subțire Și prea mare la lungime, Că-i prea albă la culoare, E prea măndră și prea mare. Și prea mult se bagă in seamă Lebăda frumoasă mamă. Că, albitura-i tot curtată De rățoiul crăcănat, Care e al ei bărbat. Și nu-i iute ca ea rața,la înotat, E chiar leneșă pe lac. Și de dimineață frate, Se agită, aripi bate, Să îi facă concurență Lebedei fermecătoare Care înoată lin pe lac, Făr’ să-i pese de pestriță, Care măcăne, mac,mac. Și după atâta zdroabă, Adună audiență biata rață obosită, Dar, la fel ca ea, pestriță. 10–05-2004