Dă-mi, Doamne...

Dă-mi, Doamne... Dă-mi, Doamne, dragoste de viață, Să nu înțeleg greșit adevăratu-i scop, Că sunt așa confuză câteodată Și gânduri pesimiste îmi dau foc. Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni, Că printre ei destinul mi-l petrec, Nu mă lăsa să mă dezamăgesc Privind la unii semeni, Cum de viața lor și-a noastră își bat joc. Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre, Care oferă atâta frumusețe pe pământ Și nu lăsa ca muzica ei verde, Să nu o înțeleg, să n-o dezmierd. Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri, Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism, Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri Și dragostea, care o râvnește orice muritor. Dă-mi, Doamne, pace în suflet și recunoștință, Să-ți mulțumesc în fiecare clipă, că trăiesc Și să-ți transmit mesajul de iubire mai departe, Căci, numai calitatea vieții are preț.