Frântură din filonul sufletului meu

Mângâiată de razele binefăcătoare ale soarelui matinal, înconjurată de pacea râvnită a firii mele și de miresmele plantelor multicolore din jurul meu, care înfloresc mai frumos atunci când sunt fericită, deranjată plăcut de gunguritul agitat al rândunicilor, care dau lecții intensive puișorilor, pregătindu-i pentru prima lor călătorie înspre țările calde, privesc cerul invocând Divinitatea. în primul rând pentru ocrotirea celor năpăstuiți de soartă, apoi pentru a-i mulțumi și a-i spune, că binecuvântez din toată ființa mea viața, cu toate miracolele ei enigmatice, a căror scopuri nu cred că sunt întâmplătoare. Sorb liniștită din cafeaua fierbinte cu acea aromă dulce amăruie, care îmbată primele simțuri ale dimineții, deschizând porțile zilelor pe un ton mai prietenesc; și mă frământă gândul, cum să fiu recunoscătoare sorții ? tuturor cunoscuților și necunoscuților care participă cu altruismul lor direct sau indirect în viața mea, curățându-mi discret drumul ales spre ascensiune, stimulându-mi bunele intenții, influențându-mi pozitiv viața, acceptându-mi defectele și calitățile caracterului meu capricios, având încredere că nu-i voi dezamăgi pe viitor, că prezența mea fizică sau telepatică, încercă cu toată energia de care dispune să dea și să transmită tuturor celor care citesc și recunosc rostul acestor rânduri, o frântură de fericire din filonul sufletului meu, ca să înțeleagă că o parte din bucuriile lor zilnice au fost transmise și de binecuvântarea mea.