Au fost amprente...

Pe lună plină, scăldată viu în râu, Sub crengile toamnei de aramă, târziu, Scrumează iubirea în taină, Sfinte momente, Iubirea nebună, de modă veche. # Între maluri de pădure, Curge o apă liniștită, Răsfățata lună plină Râde în a ei oglindă. Din balconul Mioriței Fermecați privim tabloul Toamnei arămii din jur; Lângă masa cea cu brâu, Salcia pletoasă își spală Pletele și umbra în râu. Pe drumul pustiu acum, Latră un câine speriat De o bufniță ce-n noapte, Pe deasupra i-a zburat. A fost noaptea noastră, Doar tu o cunoști, De ne-a fost interzisă… Am fost doi copii proști; Dar am scris-o în stele, Cu versuri de foc, ca marii poeți, Îndrăgostiților, povestea noastră Să le aducă noroc, Căci iubirea e viață sfântă, noblețe, putere. 04-01-2010