Trezire...
Cum mă cuprinzi în brațe, mă simt o prelungire a-ntregii tale firi; m-abandonez plăcerii o secundă, -apoi revin la conștiința punctului de sprijin... o luptă-n concentrare cu-atâta
Credința pașilor…
Ei nu-mi vor spune taina nimănui; iar amintirea dorurilor mele o păstreaza sfânt și tăcut… Numai reîntâlnirile – cu atingerile lor vibrante – renasc secretul: fericirea… Cum să nu le cred
Solstițiu
Când clipa din raza lucíe a lunii trezește în suflet mirare și glas, cu inima plină de dorul luminii străbați neștiută eternul rămas; asceza așteaptă-mplinire-n
Roșul de sine
Rupere din tăcere, strigăt sfâșie întunericul… roșul țâșnește cu aripile în zbatere – amestec de decor cu vis și realitate; nimicul se face mic – dispariție. liniștea strigă ‘Ajutor!’, ochii
Nu-mă-uita
Petală albastră ascunsă sub pleoapă petală trezită din nu-mă-uita perdeaua de gene o ține captivă firavă-nchisoare venită din stea Privirea o-nalță încet către ceruri și suflet cu dor se
Paralelism
Din mîini reunite învie chemare. Îngerul mut pune-n fire de fum acorduri de vieți simfonie,-ndrumare… Sunet de-aripă bătând liniștit contrapunct în fiire contraton în murire contrast în
Lia si fluturii
Cu gândul dus, sub stoluri de frunze, i-e sufletul plin de ramuri de fluturi ; iubirea prelinsă pe vene de sălcii renaște-amintirea pe aripi de gene ; cu mâneca largă, zbătâd ca un vis, cu pașii
Iubirea...
Când mi-am amintit Zborul, gândurile mi-au revenit la Viață, faptele Mâinilor au prins contur și, deodata, Sufletul a recunoscut acuarela pașilor și algoritmul Privirii. Amintirea
Basm
Te-am căutat - mi-ai zis – pe creștetul muntelui, dar nu te-am găsit. Si totuși eram acolo, dar mă acoperea aripa vulturului; ochiul lui mi-a arătat măreția albastrului, a verdelui, a
Devenire
Îmi număr bătăile inimii în cadența pașilor tăi: te apropii, esti, ai trecut… Acum iar trebuie să-i spun inimii povestea chipului tău să mai poată trăi din amintirea cadenței pleoapelor
Petec de cer
Cu pași mărunți și iuți mă urmărește ploaia, raze de soare-o fac perdea de chihimbar Mă strigă să m-opresc, să mă întorc și să pășesc, râzând copilăros, în apa strânsă-n palmele
Suflet caprui (Degrade)
În ochii tăi citesc - pe-ascuns - întregul acatist dintr-o suflare. Osana irizata în degrade căprui. Când buzele-ți rostesc cu patos condac, icos, cantare le sorb - pe-ascuns - simțind
Destramare
gândul tău stă agățat de marginea sufletului meu destrămat ca un păianjen care își părăsește pânza udata de roua dimineții și se întoarce furișat în razele apusului doar ca să-și
