Poezie
Trezire...
1 min lectură·
Mediu
Cum mă cuprinzi în brațe, mă simt o prelungire
a-ntregii tale firi;
m-abandonez plăcerii o secundă, -apoi revin
la conștiința punctului de sprijin...
o luptă-n concentrare
cu-atâta pasiune,
încât și timp și spațiu își pierd din consistență;
fără să-mi spui o vorbă, ori vreo șoaptă,
ți-ascult toată vibrarea și-urmez doar prin simțire
intențiile subtile pe sunete firave...
mă ții pe-ntreg atentă
te urmăresc vrăjită
întreaga lume-n jur se șterge-n amintire;
doar centrul nostru naște o nouă dimensiune
și retrăim o viață – e-a noastră,
remodelată din fibre-ale ființei –
a mea și-a ta-mpreună; o viață nevăzută
de cei ce ne-nconjoară,
ce-ncepe și sfârșește cu o îmbrățișare…
Desprinderea mă lasă solitară
și Eul – incomplet – întreabă:
e vis ce am trăit cu tine oare?
Ori de e vis viața-mi pân-acuma –
trezirea este unica mea vrere...
002.130
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Magdalena Raduta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Magdalena Raduta. “Trezire....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/magdalena-raduta/poezie/1821873/trezireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.