Magdalena Dale

Te aștept cu plăcere!

Ca tristihul să fie haiku în primul rând trebuie să se încadreze între niște reguli minime. În primul rând este un poem în formă fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe, referința sezonală (kigo) care are la bază un cuvânt care sugerează un anotimp și utilizarea unei pauze (kireji) după primul sau al doilea vers care are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei – element esențial al unui haiku. Structura interioară în trei trepte trebuie să cuprindă referirea la ceva (Ce?) în timp (Când?) și în spațiu (Unde?). Sunt multe de spus, dar acestea sunt regulile minime de la care poți începe să experimentezi.
Sunt pline de sensibilitate tristihurile tale, dacă vei ține seama de câteva reguli elementare vor deveni haiku-uri deosebite. Succes în continuare!

Căldura vieții risipită în întunericul veșniciei și visele oamenilor pe o cruce de piatră, cam asta se întâmplă... Mi-a plăcut!
Haiku-uri deosebite pe această temă vei găsi în „Via Dolorosa” a poetului Vasile Moldovan. Are un capitol intitulat „Cimitirul de cartier” care tratează această temă. Îl găsești la mine în pagină printre textele înscrise de mine în biblioteca virtuală. Haiku-ul derivă din tanka, așa că nu este lipsită de interes această lectură. Tanka – poem scurt. În tanka – tristihul de sus (5-7-5) se numește – kami no ku, iar distihul de jos (7-7) se numește – shimo no ku.

Sper să nut e superi dacă îți las în pagină câteva reguli estetice de care trebuie să ții seama într-un haiku. Când am descoperit lirica niponă, eu primeam cu bucurie orice informație legată de aceasta…

Ca tristihul să fie haiku în primul rând trebuie să se încadreze între niște reguli minime. În primul rând este un poem în formă fixă, trei versuri fără ritm, cu măsura de 5-7-5 silabe, referința sezonală (kigo) care are la bază un cuvânt care sugerează un anotimp și utilizarea unei pauze (kireji) după primul sau al doilea vers care are valoarea unei pauze de sens, contribuind la accentuarea sugestiei – element esențial al unui haiku. Structura interioară în trei trepte trebuie să cuprindă referirea la ceva (Ce?) în timp (Când?) și în spațiu (Unde?). Sunt multe de spus, dar acestea sunt regulile minime de la care poți începe să experimentezi.

În această ordine de idei, stropii calzi din primul tristih pot să țină loc de kigo, la fel gazele și praful, dar în cel de-al doilea acest element lipsește!

Experimentezi frumos, îmi place universal tău sensibil.

Sigur că da!
Mă bucur dacă ți-a plăcut...

Sunt bucuroasă dacă îți place poezia scurtă de inspirație niponă! Pentru mine reprezintă foarte mult, este ceea ce îmi dă putere să merg mai departe căutând lumina din cuvânt.
Cu dragă inimă îți voi spune tot ce știu în această privință.

S-ar putea să greșesc, dar dacă nu mă înșel luna poate să țină loc de kigo (ți-am dat explicațiile necesare la celălalt haiku) și atunci ai putea să scrii:

Dincolo de cer
doar luna și stelele
adună visul

Îmi pare rău că nu m-am gândit. Nu am nicio scuză, pur și simplu sunt dezamăgită de mine însămi, dar măcar am învățat ceva ce trebuia să știu demult...
Orice intervenție este binevenită, nimic nu mă supără, sunt aici ca să învăț și sunt atâtea de învățat! Nu sunt o fire orgolioasă scriu din dragoste pentru cuvânt și îmi face plăcere să fiu printre voi, să vă ascult și să vă citesc. Mulțumesc mult pentru intervenție!

Pierre, draga mea dragă, iartă-mă te rog! Oboseala își spune cuvântul! Sunt bucuroasă să te regăsesc în pagina și să te simt vibrând la fel în fața frumuseții naturii.
Sper să nu te superi, pentru mine rămâi Pierre, așa cum te-ai cuibărit în sufletul meu... Îți mulțumesc mult!

Ca să poți încadra poemul la categoria haiku, în afara structurii 5-7-5, trebuie să mai conțină un element care să sugereze anotimpul în care a fost creat (kigo) și o cezură (kireji) semnalată printr-un semn de punctuație, fie după primul vers, fie după al doilea vers. Oricât ar părea de paradoxal, un haiku este greu de scris. Poetul Florin Vasiliu, spunea despre haiku că este ceea ce matematicianul Dan Barbilian (1895-1964) definea pe plan matematic drept „maximum în minimul de cuprindere.” La haiku înțelegem maximum ca efect estetic.
Tristihul tău în stil haiku îmi place mult ca sugestie...
Succes în continuare!

Îmi place cum ai realizat haiku-ul acesta! Uite câteva informații de la care poți pleca:
Sub aspectul creației haiku-ul parcurge următoarele faze:
-este o emoție ce rezultă dintr-o experiență reală;
-emoția capătă o conștientizare adâncă;
-este o idee venită pe calea unei experiențe trăite;
-poetul păstrează percepția proaspătă și autentică, precum evenimentul unic;
-poetul transformă / exprimă acest moment unic în expresia poetică;
-poetul operează pe fond / pe conținut și pe formă;
-pe conținut:
-el folosește natura inclusiv omul, văzute prin pătrunderea poetului în obiect, identificându-se cu obiectul, pătrunzând în spiritul acestuia;
-nu umanizează, nu antropomorfizează natura;
-nu face generalizări, nu trage concluzii;
-nu moralizează / nu dă sentințe / nu elaborează aforisme;
-poetul haiku nu redă înțelesul;
-haiku-ul se bazează pe tensiunea dintre imagini;
-nu face comparații fățișe;;
-evită similitudinile și metafora inventivă, țipătoare;
-chiar adjectivele se vor folosi cu severă precauție: neobligând pe cititor să accepte punctul de vedere al poetului (Blynth);
-kireji-ul cu rol de cezură, separă haiku-ul în două imagini cu caracter de „comparație internă”;
-non multum sed multa, adică nu mult neînsemnat, ci puțin important;
-poetul folosește cuvinte puține: simple, fiecare cuvânt contează, cele inutile se elimină;
-pe formă:
-sintaxa simplă;
-haiku-ul este poezia substantivelor;
-evită sau folosește maximum un verb și acelea la timpul prezent;
-reduce gramatica și prepozițiile și pe cât posibil ortografia (punctuația minimă);
-folosirea obligatorie a cuvântului sezonal, kigo/kidai;
-nu folosește titlu;
-evită și elimină rima;
-haiku-ul se poate scrie în orice moment al zilei sau nopții, ceea ce necesită un carnet permanent asupra poetului; de aceea haiku-ul se scrie imediat pe cât posibil în momentul în care s-a produs evenimentul sau întâmplarea care face obiectul haiku-ului;
-haiku-ul este peste tot în jurul nostru.
Sunt informații luate din cartea domnului Florin Vasiliu \"Introducere în poemul Haiku\"
Sper să-ți fie de folos!

Uite ce spune haijinul Valentin Nicolițov, secretarul Societății Române de Haiku despre frumusețea unui haiku:
“Un poem haiku este ca un mic bibelou, adus de undeva de peste mări și țări, pe care trebuie întâi să-l privești în tăcere, apoi să-l rotești în fața ochilor de mai multe ori, să-l expui la lumină sau într-o mică obscuritate pentru a-i afla toate tainele. Sau, mai bine zis, un haiku este o picătură de rouă, a cărei frumusețe poate fi dezvăluită doar dacă o luminează o rază de soare și te rotești încet-încet în jurul ei, cu atenție, fără să respiri și fără s-o atingi pentru a nu se risipi și încerci să-i descoperi irizările de curcubeu. Și trebuie s-o privești odată și încă odată, fiindcă în următoarea clipă lumina soarelui vine altfel și se reflectă din picătură altfel, apar nuanțe noi, necunoscute până atunci. Este ceea ce se cheamă putere de sugestie. O banală picătură de apă, dacă o privim în lumină cu ochii de poet ne poate sugera o întreagă lume. O lume care a existat și există permanent lângă noi, dar pe care nu am avut întotdeauna răgazul necesar de a o privi cum se cuvine. Haiku-ul este acel poem care, în străfulgerarea unei clipe, ne ajută să descoperim un detaliu, un amănunt care la prima vedere ne-a scăpat.”
Sper ca aceste rânduri să te ajute mai departe în scrierea poemelor. Succes!

Maria, îți mulțumesc că mă citești! Tu știi că părerea ta pentru mine contează din mai multe motive, vorba ta!
Dan, așa cum ți-am mai răspuns și pe celelalte texte, în măsura timpului disponibil (la capitolul ăsta sunt cam deficitară) voi încerca să postez cât mai multe informații legate de lirica japoneză. Între timp, poți accesa pagina Mariei Tirenescu, ea are o serie de eseuri legate de haiku, poeme într-un vers, tanka etc. Îți mulțumesc pentru poem și pentru vizită și bine ai venit în lumea minunată a esențelor!
Liviu, mulțumesc pentru vizită! Ai dreptate, zgârâie un pic urechea, dar mi se pare mai sugestiv decât varianta „verdele necopt”, de exemplu. Acel „încă” cu toate că este strident parcă este mai sugestiv, subliniază mai mult trecerea care urmează spre un verde matur... Poate greșesc, nu înseamnă că am dreptate, mai am multe de învățat. Orice sugestie este binevenită, oricând, mă ajută să mă perfecționez chiar dacă este un deziderat foarte greu de atins, știu că oricum contează mult călătoria în sine!

Am să încerc să scriu cât mai multe informații legate de Societatea Română de Haiku și îmi face plăcere să știu că vei fi printre cei care vor dori să citească...

Cum să mă deranjeze? Ești bine venit oricând! Mă bucur foarte mult dacă îndrăgești acest gen de poezie.

Bine ai venit în pagina mea!
Îmi pare bine dacă poemele mele ți-au spus ceva...
Mulțumesc de vizită, te aștept oricând cu plăcere!

Cu toate că am încadrat textul care îi aparține lui Camus așa încât să apară scris cu alte caractere, văd că nu s-a întâmplat așa. În consecință începând cu \"Să nu mă despart de lume.\" și până la \"...care doarme în lume\" este textul ce ar fi trebuit să apară altfel evidențiat!
Poate din cauza ghilimelelor de la sfârșit s-a produs încurcătura...
Îmi cer scuze!

Când este vorba de Camus, nu rezist tentației de a comenta...
Analiza ta este pertinentă. Observațiile fine pe marginea textului dau măsura unei bune cunoașteri a „vieții sufletești veritabile”. Cred că următoarele însemnări ale lui Camus vin să întregească perspectiva din care simte el viața.
</i>Să nu mă despart de lume. Nu ne ratăm viața atunci când o aducem la lumină. În toate situațiile, nenorocirile, deziluziile, caut din răsputeri să restabilesc contactele. Și chiar în această tristețe din mine, câtă sete de iubire și ce beție la simpla priveliște a unei coline în aerul serii. Contacte cu tot ce este adevărat, în primul rând natura, apoi arta celor care au înțeles, și propria mea artă dacă voi fi în stare. Dacă nu, lumina și apa și exaltarea încă se mai află în fața mea, și buzele umede ale dorinței. Deznădejde surâzătoare. Fără ieșire, dar practicând neîntrerupt o stăpânire pe care o știm zadarnică. Esențialul: să nu ne pierdem și să nu pierdem acea parte din noi înșine care doarme în lume.”</i>
Spiritul lui Camus este într-o stare de permanentă fervoare ce nu poate accepta confortul gândirii satisfăcute. El este moralistul care se autodefinește în felul următor: „un om care are pasiunea inimii omenești”

Te rog să citești:
....fie după al doilea vers....

Le poți numi tristihuri în stil haiku, deoarece pentru un haiku în afară de forma 5 -7 -5, trebuie să conțină un element care să sugereze anotimpul (kigo) și o cezură (kireji) semnalată printr-un semn de punctuație, fie după primul vers, fie doilea vers. Horia are dreptate. În pagina Mariei Tirenescu găsești multe informații folositoare si haiku-uri de o calitate ireproșabilă. Pe Dan Mitruț nu l-am citit, am să merg și eu în pagina lui să citesc ce scrie, deoarece ca și tine sunt cucerită de această formă poetică. Poetul Florin Vasiliu, spunea despre haiku că este ceea ce matematicianul Dan Barbilian (1895-1964) definea pe plan matematic drept „maximum în minimul de cuprindere”. La haiku înțelegem maximum ca efect estetic.
Îmi plac terținele tale, în special 1 și 5. Succes!