Ce sunt eu? Stea cazatoare
in divina noapte-adanca,
fir de praf in vasta lume
intr-o necurmata munca.
Ei si ce! Eu vreau sa dau
clipei mele stralucire,
vreau sa scanteiez, sa cant
vietii imn
Vine clipa asteptata,
cade-n ochiul istovit
mult ravnitul vis s-arata.
Bune nopti trimit spre tine,
suflet-stea ce intra-n noapte
ultima-mi dintre destine.
Ceasul beznei e curand,
inima-ti
Nocturna
Cantul lisitei imi staruie-n auz,
luna plina peste spice arde;
fericit, in noaptea verii m-am ascuns,
fumul, peste vai, usor s-abate.
Vesel nu-s, nici trist, nu suspin inca;
vreau
Dormi sub a magurii
floare de fragi,
dormi ca in poala
mamei celei dragi.
Usor e a zace
pentru cel ce-a muncit
pacea e plata
celui trudit.
Moartea strabate,
cade floarea, copacul.
In
Am avut si eu mici tristeti iertatoare,
dar mie mi-a fost de ajuns,
desi altul trecand pe a vietii carare
ar fi platit cu zambet al meu plans.
Am avut si eu mica mea fericire,
dar pentru mine
Cel ce e flacara, slujeasca focului!
Iar din pamant de-i trup, pamant devina!
Dar cine vrea 'naltimea cerului
celui ce vrea, din Kantele un cantaret suspina:
Ce suntem? Pulbere, cenusa-n
Increzator deschid inima mea
si las in ea a zilei stralucire
in orice apa sa ma scald as vrea
si-n orice fruct as vrea sa gust padure.
Adanc Ioan este in gandul meu
si miezul verii se
Tineretea s-a dus
precum fluviu-n nestire
aurul vietii bate
deja cenusii fire.
O, degeaba, degeaba
voi sa opresc declinul;
nu-mi mai dau bucurie
oameni veseli, nici vinul.
S-a tot dus fara
La suprafata
gonesc valuri mii,
in adancime ard
ale mortii faclii.
E tot si-i nimicul
sangele ei, vicleanul,
acelasi, vesnicul
precum oceanul.
Frumoasa-n furtuna,
mai frumoasa-n
Lunecoasa precum schiul in miscare,
puternica precum ale mortii zavoare,
dureroasa precum al saunei foc,
dulce precum laptele si painea la un loc,
jucausa precum frunza plopului,
inasprita
Imi amintesc de tine-odata;
privighetorile doinesc
in noaptea mea intunecata.
Iti amintesti de mine-odata;
sfranciocii zborul si-l opresc
pe fruntea ta ingandurata.
Unul de altul
Un moment in asta viata roza de foc e in floare
doar o noapte infloreste, pana dimineata moare;
isi deschide ochi adanci si chematori in soapte,
in stamine-are extazul miezului de noapte.
Are
In fericirea mea, in amarul meu
in totul tot mi-s fiinta,
de pribegie mi-e cantecul
calatorind cu staruinta,
in drumu-mi pe pamant de-oi afla
nestiutul destin undeva.
De-ai putea dormi, dormire
in uitare,-n vise soapte,
pierduta-n a lor tacere
cum seara se pierde-n noapte,
a dormi si a uita;
a te pierde, a te uita;
si cand tot a disparut
durere si frica
sa
Floarea verii, cum de te-ai aprins,
si de ce bobocul ti-ai deschis?
Ale verii zile rare sunt,
precum reci si fara simtamant;
curand vantul te va risipi,
iar obrajii-ti de ger vor
MB