Pântec - Haiku

Noroc că făcuși comentariu despre limite sau... mai bine zis, despre eradicarea lor. Așa am citit. Haiku-urile toate și un eseu.

Am remarcat finețea privirii, adicătelea ai putere să vezi lucrurile simple (așa cum cere un haiku, de altfel), dar, mai ales, să le transmiți.

Inițial, acest \"pântec\" m-a dus cu gândul la o obsesie mai veche de-a mea, și anume la emoție: emoția ce se adună nevralgic în stomac, senzație umană pe care trebuie s-o fi încercat cu toții cumva, cândva.

Apoi însă am priceput un vertij și arta lui: amețeală continuă și închisă. Un olar plânge, desăvârșindu-și creația. Un om are puterea să vadă și să nu îi fie teamă.

Felicitări pentru forța cuvântului.
Atât știu să zic.

prietenesc,

Te salut in primul rand, tristihul tau este frums dar nu este haiku deorece nu respecta regula de 5/7/5 de silabe, nu are doua imagini separate prin cezura etc, are personificarea. Iti propun sa-l numesti tristih sau micropoem.
Aprecieri
Djamal