Reverie

Era o ora tarzie in care firele de nisip impietrisera in asteptarea unui semn. Un val de racoare domoala strabatu incaperea si am intors capul spre pervaz privnd la ultimele sclipiri ale serii. Departe de tine un val de tristete imbraca multe din gesturi , gesturile acelea simple pe care oamenii la fac in uitate ,manati de un dor nelinistit. Inca o noapte de nesomn imi spun incercand sa-mi abat privirea laturalnic , apoi sa-mi inchid ochii privind spre ganduri linistit. Aveam toata seara sa ma gandesc la tine , sa intorc pentru a o mia una oara o pagina cunoscuta unde am trasat liniile care ne despart , pagina ingalbenita de timp. Era atat de simplu sa adorm fiindca stiam ca nu pot construi azi zidurile lui maine si tot azi sa privesc peste caramida noua prea orizonturi bine conturate. Trebuia sa ratacesc , sa resimt oboseala veacurilor pana in apropierea ta. Incet oboseala m-a imprejmuit. Am adormit langa un gol pe care ieri nu il cunosteam.