Ambitia suprema a nefiintei
Mi-am regasit-o-n neputinta,
Din floarea vesteda a ignorantei,
Din spinul ei, a curs credinta.
Rostogolit in mii de bulgari,
Zdrelit de patimi si izbande,
Mi-am
Mi-am pictat pe interiorul pleoapelor imaginea ta pentru a te vedea și atunci când clipesc.
Și-am început sa clipesc din ce în ce mai des până m-am trezit cu ochii închisi.
Cand i-am deschis,
Am zidit cristale in ciuma ninsorilor.
Am îngradit suflete in fabrica vieților.
Am născut născătoare născocind trei vioare: o mamă, o floare, un fiu care moare.
Am presarat credință printre spini
Aseara-n treacat mi-am dorit sa moara.
Vedeam un ochi aprins tragand dintr-o tigara
Si scrumul presarat strangadu-se-n ocara.
Am incercat sa o sufoc sa n-o mai doara,
Dar chiotul nascut din
MC