Cum
Ambitia suprema a nefiintei Mi-am regasit-o-n neputinta, Din floarea vesteda a ignorantei, Din spinul ei, a curs credinta. Rostogolit in mii de bulgari, Zdrelit de patimi si izbande, Mi-am
Clipire
Mi-am pictat pe interiorul pleoapelor imaginea ta pentru a te vedea și atunci când clipesc. Și-am început sa clipesc din ce în ce mai des până m-am trezit cu ochii închisi. Cand i-am deschis,
Am salvat o suflare
Am zidit cristale in ciuma ninsorilor. Am îngradit suflete in fabrica vieților. Am născut născătoare născocind trei vioare: o mamă, o floare, un fiu care moare. Am presarat credință printre spini
Aseara
Aseara-n treacat mi-am dorit sa moara. Vedeam un ochi aprins tragand dintr-o tigara Si scrumul presarat strangadu-se-n ocara. Am incercat sa o sufoc sa n-o mai doara, Dar chiotul nascut din
