Luminita Suse

Roua, da, ai dreptate si tu. Era prea ca la Zoo desi in Toronto e unul celebru.

Multumesc, ai dreptate! La asa o intalnire licornele-s mai adcvate! Deci camilele au fost inlocuite.

Vezi, ce ți-am spus?!? E o poezie bună, mai bine spus NE PLACE!

Domnule Bogdan, fericirea e o ceștiune delicată, nimeni nu se poate lăuda cu rețeta magică a fericirii. Putem vorbi însă despre mulțumire căci în ea încolțesc semințele fericirii, semințe, Părinte, de mai multe feluri și nuanțe. Panule, dragule, rogu-te reflectă încă o dată la expresia "întredeschiderea gurii", îmi pare că-i lipsește oarece eleganță dacă comparăm cu restul textului. Da, e plin de o inedită sensibilitate, omule.

Vin pe acest site cu un sentiment deprimant de tip cartarescian si plec nedumerita si fericita stanescian: adica da, cand vrei iubire, nu ti se da, cand cauti sprijin nu gasesti. Dar stai un pic ca nu e chiar asa, primesti si gasesti dar nu de la cine sperai. Concluzie: ce bine ca sunteti, chiar si asa virtual, nu?...
Nexus - mahnita, foarte
Adria - lucrez la o surpriza pentru tine, it'll come soon...
Ynightmare - whY nightmare?
Dania - ne infasuram in jurul inimii cu sfoara cruzimii dragostei cand de sfoara e legata... ancora realitatii. cine ar risca sa para nebun pentru iubire?
Atman - da, sunt doua parti in acest sonet, ideea nu e dusa la capat motiv pentru care poate voi reface acest sonet candva
Salma - te inteleg, nici mie nu-mi place ce scriu adeseori, sunt constienta ca nu reusesc sa depasesc o anumita tematica, in poezie si in viata
Licorna - ma bucur ca-ti place, sunt onorata
Anton - intr-adevar, am muncit cateva ore in paralel la poezie si la serviciu
Andia - ma mir si eu ce a iesit, pornisem cu gandul sa sa imi explic deposedarile astea permanente si am descatusat un izvor de strigate de s-a umplut tot spatiul de setea durerii
Bogdan - teoretic avem o infinitate de stelute, practic, suntem limitati la cate putem da in timpul vietii. eu... simt o deceptie permanenta vis-a-vis de cei care se pot deposeda frumos de stele interioare si n-o fac. tu... ai varsat un car de stele intr-un comentariu in care ai scris despre mine ceva atat de frumos incat sper sa fiu adevarata la inaltimea aprecierilor tale. multumesc!

Versifici cu usurinta, uluitor. De la prima citire mi-am adus aminte de o metafora care mi-a placut in poezia lui Mat desert. vis cu portocale.
...tineai de mana un barbat el tinea in mana o floare
imi venea sa clipesc genele mele taiau in felii mersul tau cotidian...
Deci, culegatorul si consumatorul de felii esti matale! Nu stiu de ce, mi-a placut numai prima strofa, nu mi-o lua in nume de rau, devina e doar starea mea de spirit ... restul poeziei imi evoca o ploaie amara si acida, simultan.

Exact ceea ce in ultima vreme eu nu reusesc sa spun atat de direct. Mi-a mers drept la suflet! Bravo!

Da, tacerile crude din spatele lumanarilor biciuiesc gleznele timpului si tendoanele papusilor de ceara... un ochi pe fata, un ochi pe dos si o calcatura moale, o calcatura tare!

Eheeey, ce frumos, Pan Bogdan cel spontan. Mai scrie astfel de poezii "nemuncite", pls.

Citindu-ți poezia mi-am adus aminte de Oriah Mountain Dreamer:

It doesn’t interest me how old you are.
I want to know if you will risk looking like a fool
for love
for your dream
for the adventure of being alive.

Cu alte cuvinte, ai risca să pari nebun și să lupți chiar și ca un animal pentru iubire?... Dacă da, aparții unei specii pe cale de dispariție.
Îmi pare cam supărătoare repetiția dinților și ghearelor la o poezie atât de scurtă și despre iubire. Ar fi trebuit să te înobileze, nu să te arunce înapoi pe scara evoluției. Dar nu mă mai miră nimic și nici revoltă nu mai simt de la o vreme încoace...

Splendid. Câtă imaginație ai, cu ce univers copleșitor ne încânți. Mai scrie, mai scrie!

Ohooo, fericită e cea ce te poate săruta la înălțimea imaginației tale, norocos cine te poate citi cu degetele sufletului.

Romeo, catrenul acesta e mai mult decât o simplă epigramă...

Spumoasă și haioasă, mi-a plăcut!

Nu-mi ies la socoteală numărul de silabe. Poate greșesc eu, 5+6+4 silabe? Ideea e interesantă, însă.

Ah, simplitatea imaginii capabilă de bogăție expresivă! Tematica zborului nu va fi niciodată epuizată, doar dureros abuzată...

Iar mă minunez de ce ticluiești... aproape interesant. Uite, îmi place ce-ai scris pănă la 360 de suliți și spade (sper că acesta-i pluralul corect și în plus rimează cu grade) Așa, și tocmai când devenise mai incitant (cin'să fie B-ul) am rămas decepționată de "cântarea rătăcită"... eu așteptam un indiciu furișat printre silabe, fiule.

Ai un talent analitic de profunzime. Poți să scrii fraze lungi despre un ansamblu static de obiecte sau un conglomerat dinamic de stări. Ai putea scrie ușor proză de calitate. Simt că nu era nevoie de strofa a treia. A patra e o încheiere aproape perfectă, acolo e forța sintetică, explicația revelatoare. Mult succes în continuare!

Ah, un cântec de pus pe rana produsă de o ploaie acidă.

Poezia ta îmi sugerează o inedită osmoză reflexie-refracție. Oglinzile sunt suprafețe opace ce reflectă lumina, nu sunt penetrate de ea. Oglizile tale o absorb și o recompun închipuind un drum în plan îndepărtat ție. Înțeleg de ce îți cauți locul. În lumina acestui compromis nu mai pot îndrăzni a-ți sugera să înlocuiești prepoziția "prin" cu "din".