Poezie
ritual de iarnă
AL
1 min lectură·
Mediu
Zăpada plânge sub piciorul gol
Cu glas strivit de cioburi sparte
Se sparg oglinzi de nea în zbor
Și eu alerg desculță-n noapte...
Te-ai rătăcit... de-aceea am aprins
Două lumânări albastre în pridvor
Două decenii într-una au tot ars
De foamne și sete. Și poate de dor.
Murmur descânt de dragoste ușor
Și împletesc o turtă din cocă de pâine
Torn vin și rouă de mentă-n ulcior
Să se dezghețe zăpezile toate mâine...
15 decembrie 2000
Din volumul \"Anotimpul licuricilor\", apărut in aprile 2001, editura Pro Transilvania
055.046
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “ritual de iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/8503/ritual-de-iarnaComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AB
ABalex bâcu✓
ai picurat un strop de poezie in aceasta mascarada inutila, numita halloween... iti sunt recunoscator...
0
CB
Am vrut sa te chem,
Peste tot ce stiam ca exista.
Suntem pe-o alta stea, imi spuneam,
unde locuim numai noi,
pentru ca numai noi putem respira
culoarea albastra,
pentru ca numai noi,
numai noi,
putem respira
acest spatiu necunoscut,
aceasta noapte,
aceste atingeri
si-aceasta alta lumina.
Peste tot ce stiam ca exista.
Suntem pe-o alta stea, imi spuneam,
unde locuim numai noi,
pentru ca numai noi putem respira
culoarea albastra,
pentru ca numai noi,
numai noi,
putem respira
acest spatiu necunoscut,
aceasta noapte,
aceste atingeri
si-aceasta alta lumina.
0
LSIti mai ramane de explorat
acoperisul visului blindat
ca un clopotul rasucit
peste sfintii straini
din icoane cerate cand iubeai adormit
intr-un cuib de ciulini.
Cineva-ti va pasi mereu
pe deasupra
cu umbletul meu
dar nu o trecere propagata in fonta
dar nu o pana alunecand pe un scut
rece ca o intoarcere in timp.
Urmareste-i respiratia
in spatiul acela ramas necunoscut
poate-i fiinta ce stii s-o iubesti
sau poate, atat de aproape
e doar zgomotul mainilor tale
vopsind acoperisul
in culoarea ce-o vrei.
acoperisul visului blindat
ca un clopotul rasucit
peste sfintii straini
din icoane cerate cand iubeai adormit
intr-un cuib de ciulini.
Cineva-ti va pasi mereu
pe deasupra
cu umbletul meu
dar nu o trecere propagata in fonta
dar nu o pana alunecand pe un scut
rece ca o intoarcere in timp.
Urmareste-i respiratia
in spatiul acela ramas necunoscut
poate-i fiinta ce stii s-o iubesti
sau poate, atat de aproape
e doar zgomotul mainilor tale
vopsind acoperisul
in culoarea ce-o vrei.
0
CL
Apreciez sentimentalismul si mai ales aceasta poezioara expresiva. :))
0
CFCitesc poeziile tale!...In clipa asta insa nu pot sa nu ma gandesc la cuvintele care \"ocupau\" aceasta rubrica cu un an inainte... ma bucur sa citesc versuri ca raspuns altor versuri ... dar ...tin eu bine minte, acum un an s-ar fi scris altceva... ma intreb de ce?
0