antediluviene

Un uliu alb privește intens
lacul prăbușit din albastru.
Îl vor năpădi trestii nebune
își spune descumpănit.

Pe mal, în colivia aurie
dintre crengile salciei,
Luna se topește tremurat
în lacrimi de lumină.

Un an lumină, o sută, o mie...

Luna scăpată din colivie
s-a prăbușit de mult în lac
și apele surprinse au înghețat
colivie peste o trestie târzie.

19 mai 2000


Din volumul \"Anotimpul licuricilor\", apărut 15 aprilie 2001, editura Pro Transilvania