despre nimicuri

Minunat! Idee, ritm, rima.
Din pacate presupun ca \"stelute\" voi putea acorda numai dupa ce nu voi mai fi un 0 ???

Nu stiu cum se pune steluta sau cine are dreptul s-o faca. Daca nu am acest drept, iti ofer o steluta sufleteasca. Cred ca tu si poezia meritati.

e o placere sa te citesc. ce-i al tau e-al tau tre\' sa recunosc:)

N-am avut până acum răbdarea necesară să-ți citesc chiar toate poeziile, însă aceasta într-adevăr mi-a plăcut. Pentru ritmul ei, această poezie primește, din partea mea, o steluță virtuala.

draga oriana!
Trebiue sa-ti multumesc din nou pentru comentariile tale frumoase...m-au incurajat foarte mult cuvintele tale!
e adevarat ca poezia e un pic prea trista,dar e adevarat ca uneori nu pot sa mai inteleg resorturile vietii care uneori nu tine cont de numic...ditruge atatea sperante si credinte in noi...poate ca scriu poezii mai treiste pentru ca evenimentele tragice ma impresioneaza mai mult decat as dori...sau poate ca suntmai constienta de ele dacat de fericire?pur si simplu simt ca trebuie sa scriu despre asta !
Iti spun inca odata:Ai untalent unic !
poeziile tale creaza un univers intr-o sete de spatii...o avalansa de trairi !

Citesti si-ti dai seama ca e scrisa de Oriana.
Ca de obicei, poezia ta ma face sa-mi placa limba romana.
Invarti cuvintele cu o armonie desavarsita.

nu poti fi nichita...oricat ti-ai dori...te pierzi prea usor in simboluri a caror profunditate...e prea simpla...

Nu mi-am dorit niciodată să fiu Nichita, doresc să fiu eu însămi. Dacă imită ceva această poezie atunci, recunosc, e numai muzicalitatea fascinantă a poeziei Ninei Cassian, Argument. O știi? Când am început să scriu mă obseda perechea de cuvinte mie-lăcomie...