Poezie
Fragmentarium. Vrăbiile dor
Sine Cera
1 min lectură·
Mediu
așa suntem noi
, mereu în contratimp
tu
vezi măreție acolo unde
eu percep proza
icul
iar
dacă
am nevoie de dramatism
tu dorești rostogoliri
fără complicații
,
când accelerez
sub cabluri electrice
să ridic vrăbiile în aer,
zbaterea
lor îți
pare fulg
uire metalică
printre coarnele cerbului
mie
, o mie de lame îmi rico
șează în frunte
034.010
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 59
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “Fragmentarium. Vrăbiile dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/13962147/fragmentarium-vrabiile-dorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Luminița, îmi plac imaginile din acest poem, ultima strofă. și ca stare mi se pare..destul de plauzibilă.
0
impresionante frânturi analitico-alegorice.
momente din timpurile cele mai însemnate ale autoarei.
ai un scris consistent și indestructibil.
cu toate astea, verbul a ricoșa din final pare să derajeze cumva/câtva la semanticism.
în rest, un poem care electrocutează :)
momente din timpurile cele mai însemnate ale autoarei.
ai un scris consistent și indestructibil.
cu toate astea, verbul a ricoșa din final pare să derajeze cumva/câtva la semanticism.
în rest, un poem care electrocutează :)
0
Vă mulțumesc pentru impresii.
Silvia, dacă ai știi ce mult m-am gândit la acel verb din ultima strofă și câte variante am avut... Nici nu știu dacă va rămâne așa.
Silvia, dacă ai știi ce mult m-am gândit la acel verb din ultima strofă și câte variante am avut... Nici nu știu dacă va rămâne așa.
0
