Iarna s-a zarit din tren,
cu cizme lungi,de nimfa muta
si tremurand a gand ceresc
clipea incet, pacatuind,
cu primul vant de duca.
Isi ascutea de trecatori
genele lungi, de vampa
si prinsa
Toamna, trupul meu
se lasa izbavit
de frunzele tale
si sangele-mi
tresare-ntr-un ritm
nepotolit,
de viata si moarte.
Culori fara zbor
imi patrund
dincolo de insigurare
si-mi simt oasele
Mi-e tristete
si-mi sangereaza clipa
privirilor inapoi
oasele imi dispar
sub apasarea
ultimului sarut
iar umbra ta
imi blestema
rasuflarea
Ma astern stravezie
pe bratele
Doar tu-i stii copilariei
plansetul
cu cirese amare
furate la asfintit
de lacrima
ingerilor de lut
Iar ea
iti cunoaste
mersul inapoi
prin colbul arcuit
sub greutatea tacerii
Ma scutur de tine
in fiecare dimineata
uneori mai mult,
alteori mai putin
depinde de anotimp.
Iarna mi-e greu
pentru ca raman
dezgolita de ganduri
si mi-e frig.
Alung umbra ta
ce se
Vrei sa-mi fii cetina de brad?
Am intrebat sovaitor
un cactus inflorit
Nu pot…
m-am nascut fara brate…
Te voi impodobi cu primaveri
Ce-ti vor fredona colinde
Si in loc de brate
iti vor
Mi-a refuzat marea înecul.
Nu ai actele necesare părăsirii acestei lumi!
Unde-i copia xerox după suflet și pașaportul iubirii, a
intrebat ea indignată agitându-și algele.
Și
LS