Poezie
Amintire
Albastrimi frugale(1983)
1 min lectură·
Mediu
\"Expresia ei de copil,
Chipul acela prelung,
ușor asimetric
apropiat de ochii mei...
și cuvintele mele
mirosind a țigară\"
(Victor N.Dragu.Hai-ku)
Învălmașite printre lucruri moarte
Doar amintirile croiesc ravagii
Între destine redospite
În burți de zei, în fum de funeralii.
Toți caii au fugit pe cîmpuri
Eliberați de tropote rebele
Ce atît de mult le le refugeai în tine
Cu mitosul de libertate-n ele.
Tandrețea te recheamă-n amintire
Ca firul de trifoi, cernut în plîns,
Nechez de cai pe cîmpuri moi, de stele
Cîte lacuri albastre or fi strîns?
Te revăd peste timp, poate prin mine
Și prin arsura ultimei țigări,
Un prinț ucis de mările de sticlă
Ce s-au cristalizat prin ploi.
Eu te revăd prin ultima cenușă
Raevoltînd votca, scursă în pahar
A anonimului, cenușii bete
Servind, cină de taină in bazar.
Prin ani de plumb și fiere, doar celula
Îmi rînduiește gîndurile tale
Cu caii repezi, rătăciți pe cimpuri
Ascunsi in reoglinda ce ma doare.
013.334
0
PB