Poezie
Nu credeam
viață
1 min lectură·
Mediu
În ultimii ani se pare că societatea a dorit o schimbare
fiecare înțelegând acest lucru în felul său
unii aleargă după razele de soare
sperând să pescuiască una pentru a-și încălzi căminul
alții aleargă după lună
pentru a-și putea ține în brațe cât mai mult iubita
sunt și cei care merg la biserică
să aprindă o lumânare
atât pentru cei vii
cât și pentru cei morți.
În general
oamenii
se văd cu aripi
trec prin toate vămile și ajung la poarta Raiului
dar uită
că drumul zilnic spre casă
spre locul de muncă
și l-au presărat cu indiferență
iar sufetele care cer ajutor se sting ușor
fără ca ei să observe.
Așa s-a întâmplat ieri, azi
poate și mâine
îmi era foame
norcul meu fiind un câine
care înțelegându-mi privirea
mi-a întins o bucată de pâine.
Nu credeam
să mă hrănească
și el
pe mine.
001021
0