Dacă taci un pic
Nu ți-am spus niciodată că te iubesc în cuvinte mari, dar te-am căutat în liniște, în felul în care ploaia atinge geamul fără să ceară voie. Te port în gesturi mici – în felul în care închid
Iubito
Iubito... privesc străzile de prin acest oraș să văd ce a mai rămas din el, și în afară de câteva borduri și un semafor stricat – până și gândurile noastre... departe au
Când mă plictisesc...
Când mă plictisesc... aș vrea să te iubesc, să-mi scriu gândurile cu umbrele tale, să compun un psalm din pașii tăi — agale. Când te plictisești... te rog să mă iubești, ca Eva și Adam în propriul
Poetul
Poetul a murit... este umbră - își împarte gestiunea cu propriul suflet. Poetul a înțeles... săruturile sunt o pierdere de timp, mai ales atunci când nu-i mai spun: „Noapte bună!” Poetul a
Am gândurile înecate
Am gândurile înecate de conversații cu Dumnezeu... în care mă întrebă, printre altele, cine sunt eu...
Culeg ceva de prin viața ta...
Culeg ceva cuvinte de prin ceașca ta... pentru a-mi redeschide hârtia mototolită din viața mea, sunt acele cuvinte ce vor deveni ale mele jucării... ce le voi mângâia...în nopțile cu
Afară-i toamnă...
Afară-i toamnă… și-n geam se aud tăceri ce vor să mă aline, mai ales atunci când plouă în mine.
Cel mai nostalgic somn
La micul dejun ți-am oferit trecutul plin de amintiri știute doar de mine, acum și de tine - ciudat sentiment. La prânz ți-am oferit prezentul pe care-l cunoașteam, doar, noi- plin de
Propria romanță
Deschid uși pline de rugină, doare... rugaciuni fără aripi se înalță, păsările n-au uitat să zboare. Sunt o romanță… și nimeni n-o mai știe, nici nu vreau… simplu, note de nebunie.
Fost-am simpli trecători
I Noapte, speranță. Trupurile sunt îmbrăcate într-o pânză de fum, pășim împreună pe același drum. Ascultăm adierea chemării…într-o zi de mai. Sărut - radioul ne cântă povestea, puțin, la
Tăcere
Am găsit în trup - tăcere și nimeni nu credea. Sufletul m-a părăsit – iubindu-se cu ea. Acum vor să joace șah cu a mea gândire, tăcerea mută prima spre propria regăsire.
Plouă de jos în sus
I Plouă de jos în sus liniște mult prea multă liniște la răscruce. Satul așteaptă un glonț lupta pentru pământ. II. În pridvor icoana veghează asupra lor o lacrimă, un
Azi este hram
În fața școlii părinții își țin pruncii de mână arătându-le drumul nepătruns de plug bunicii rămași în curte cu palmele măcinate plâng cine mai are grijă de ogradă când ei de mâine vor
Satul este tot acolo
De pe același pridvor au plecat părinții, parcă ieri, ducând enigma pământului cu ei. Pe ulițe, printre case vântul trece cu nepăsare pustiu…sunt doar eu rănit, împușcat de vorbele
Îngerii joacă șah
Între pământ și cer…blocurile povești scrise de oameni pe care, noi, doar îi salutăm fără a ști cine sunt, cum îi cheamă sau unde-și citesc ziarul în fiecare dimineață. Oameni pe care îi
Sentimente urbane
Oasele ordonate pe nisip sunt purtătoare de ani cu ajutorul cărora legăn pipa peste timp pentru a-mi contabiliza propria călătorie. În fiecare seară ascult vântul cum plânge foamea toamnei aride
O femeie
Porțile sufletului se deschid aproape mai aproape, te-ai născut mintea adună timpuri trecute, un fior scurt cineva se frânge din calendar ceasul cu umerii goi s-a oprit, a rupt cont(r)actul cu
Timp de femeie
În parcul dintre blocuri unde speranța este capătul orei nenăscute o pânză de fluturi se miră să mă vădă încă acolo într-un coș de lumină sub strașina ei fiind plecată de mult în lume. De
Sufletul său s-a logodit cu teama
Un cal încordat se pierde prin foșnetul orașului ascuns într-o baltă fără umbrelă pe geamurile cu puf îți deseneză cele o mie de chipuri îți scrie cele o mie și una de povești îți pregătește
Sufletul ei mi se cuvine
Pe o bucată de pâine am descoperit universul ascuns după propriile dorințe, sentimente, rugăciuni julit în genunchi...probabil se roagă pentru ceva sau pentru cineva nici măcar eu nu am înțeles
Conversațiile lungi...
Încerc să mă răzbun pe propriile sentimente care sunt mult mai preocupate de alții decât de mine...sună puțin a egoism?! O lume întreagă se prăbușește precum acele cetăți ce nu și-au plătit
Renașterea trupului
Sentimentele se furișează prin piele căutând un trecător cu porii deschiși spre inimă trupul are nevoie să-și regleze pulsul societății interioare astfel și-a închis cartea deschisă de
Încă
Găsindu-mi pe Champs-Élysées un loc într-un felinar încă îmi aduc aminte cum mergeam tiptil pe prispă să nu trezesc pisica ce-și torcea universul lângă scaunul bunicului. Încă îmi aduc aminte
Tată, mamă
Tată, mamă am apărut în casa voastră și de acum vreau să vedem viața cu limpezimea ochilor mei nu știu unde sunt, în ce lume am intrat dar știu că voi mă veți ajuta să înțeleg: de ce soarele
