Poezie
Nemurire
1 min lectură·
Mediu
În cimitirul satului,
pitit între brazi,
morții se cunosc între ei.
În fiecare seară
se adună lângă biserică
pentru a depăna amintiri.
Azi,
un suflet nou,
părintele
care i-a condus pe ultima uliță
le aduce vești despre ai lor
se bucură
plâng.
La unii
viața lumească
are continuitate
prin lumina adusă
de cei vii.
001184
0