Poezie
Moara
1 min lectură·
Mediu
Moara numără zilele
celor rămași în sat.
Ulița,
altădată plină de copii,
așteaptă în liniște rata
cu ziarul de la oraș.
Biserica,
puntea dintre Pământ și Dumnezeu,
liniștește bătrânețea
purtată într-un baston,
cocoșat de timp.
Părinții speră,
privind dintr-o poză,
poarta să se deschidă.
La umbra brazilor o lumânare aprinde
cursul vieții.
001273
0