decodat în absență

Promit să nu mă leg decât de versuri, care mi s-au destăinuit atât de frumos, care mi-au vorbit cu acea limbă simplă să pot înțelege și eu sensurile, e adevărat că a trecut multă vreme de când nu te-am mai citit și te regăsesc la fel de simplu, dar mult mai expresiv în versuri. Un poem ce se destăinuie. În versul zece poate te uiți, mi se pare mie sau ceva trebuie schimbat?

Nu caut sensuri noi incerc sa descriu ceea ce vad multam de tragerea de urechi este binevenita.

\"promit sa te cunosc
din radacini
pana-n pamantul
din care cresti\"...nope, nu se poate, asa cum tu nu esti decat imaginea pe care o au ceilatli despre tine, asa si tu cu reaspectiva persoana. miezul nu se cunoaste niciodata...
promiti cam multe, stii tu , verba volant...

prietenesc,
andru

toata viata omul invata despre ceea ce are langa el fie o carte fie un suflet fie un zambet ca la sfarsit sa cunoasca miezul, interiorul, exteriorul iar mai apoi sa-si dea cu parerea despre ceea ce stie el.

nu cred ca promit prea multe dar incerc sa nu uit de cuvant.

cu drag
doi

imi place promisiunea a treia: “din prisma culorilor pana-n
alb negru”, o iau ca pe o logica ce nu se lasa orbita de culoare,
ci cauta radacina , iar a nu uita de cuvant are bivalenta, poate fi si
o promisiune de fidel manuitor al cuvantului.

anana