Din boala unui om nebun
Noi toți pierirăm printre stânci
Și toți strigam că el e bun,
Mergeam cu el chiar și pe brânci!
Pierirăm toți nevinovați!
Strigam la cer de mila lui
Și ne uitam la
Un vânt adie printre trestii.
Tu stai și plângi și tot mă chemi.
Unde sunt eu oare, așa de mult tu îți dorești să știi?!
Mă plimb, mă strigi și țip: mă chemi!
Eu vin și plec și iarăși vin și
O nouă umbră vine peste,
Iar tu alergi mereu
Și-o vezi că este.
Dar oare unde sunt eu?
Regrete-ar zice unii,
Iar alții multe șoapte,
Dar tu, lovindu-i și izbindu-i,
Le-ai arătat ce-nseamnă
