Poezii

Din boala unui om nebun Noi toți pierirăm printre stânci Și toți strigam că el e bun, Mergeam cu el chiar și pe brânci! Pierirăm toți nevinovați! Strigam la cer de mila lui Și ne uitam la

Un vânt adie printre trestii. Tu stai și plângi și tot mă chemi. Unde sunt eu oare, așa de mult tu îți dorești să știi?! Mă plimb, mă strigi și țip: mă chemi! Eu vin și plec și iarăși vin și

O nouă umbră vine peste, Iar tu alergi mereu Și-o vezi că este. Dar oare unde sunt eu? Regrete-ar zice unii, Iar alții multe șoapte, Dar tu, lovindu-i și izbindu-i, Le-ai arătat ce-nseamnă