Gandurile mele au tacut!
Le-am pus paznic si ele au tacut…
Atunci mi-ai vorbit si Te-am auzit.
Tu mi-ai mangaiat sufletul si l-ai linstit.
Si mi l-ai albit ca zapada!
Dusmanul fuge de la
De cate ori ma regasesc in cuvinte, ma pierd apoi o vreme pe carari nestiute, pentru a ma regasi iar si iar. Radacinile fiintei mele sunt mult mai adanci decat par. Ele ma risipesc si ma aduna, imi
Doar cei alesi cunosc iubirea!
Amatorii mimeaza destul de bine,
Dar falsul nu straluceste,
Nu lumineaza.
El doar aduna bezna.
E o linie fina intre lumina si intuneric,
Dar cei care au trecut
Mi-as face maini de lumina
Sau mai bine aripi de inger,
Cu care sa-ti mangai sufletul.
Ti-as alunga cu un suras
Teama si intunericul din coltul ochilor,
Apoi te-as urca pana-n lumina
Si te-as
Urc treptele vietilor, una cate una
Gandind ca urmatorul rasarit
Imi va izbavi existenta de lut.
Soaptele ingerilor imi vindeca auzul
Ranite de eternitatea intunericului.
Incerc sa-mi aduc
Daca vrei, din curcubeu, putem sa ne facem haine de lumina
Si sa dam o fuga pana la soare,
Sau din soaptele noptii, sa ne croim mantii instelate,
Si in joaca, sa ne pitim dupa luna.
Sau sa uitam
Nu stii ca uneori te caut,
Sa-mi linistesc visele de noapte?
Atunci simt cum ma pierd
Pe spirala Infinitului,
Ratacind singuratica, fara nume.
Numai inaltul imi protejeaza plecarea.
Si face
Uneori cand ingerii se apropie de noi putem sa le auzim pasii. Ei ne acopera cu aripile lor si ne linistesc sufletul nelinistit si-l fac asemenea unui la c fara unde intr-o zi calda de vara. Atunci
Cand vin ploile calde de vara,
Sa inchizi in ochiul tau de lumina,
Sarutarile nesarutate.
Atunci poti sa ajungi printre stele
Si sa-mi soptesti numele,
Fara teama ca umbrele straine
Ar putea
Cand Tu ma privesti,
M-as face o lacrima
Cu care sa-mi spal
Vinovatiile trecute si viitoare.
Cand Tu ma asculti,
As vrea sa-Ti vorbesc,
Despre greseala fiintei ascunse,
Cand Tu ma
Am chemat numele Tau,
Pentru ca dusmanul
Sa nu-mi mai razbeasca
Clipele de zi clipele de noapte.
Lumina alunga intunericul.
Cand pasesc in lumina,
Clipele de zi si clipele de noapte
Sunt ca un
Mi-a trebuit multa vreme sa inteleg ca atunci cand Iti vorbeam cu mintea si inima mea, de fapt ma rugam Tie. Uneori erau cuvinte simple ca o spovada curata, alteori mintea si inima se uneau in
Peste intinsul ars de seceta,
Trece pasarea mortii.
Cu ciocul de fier si tipat strident,
Aduna ce-a mai ramas din oameni:
Ura, dispret, necunoastere.
Vantul ce s-a starnit,
Ucide ultima
Cenusa fierbinte a hoasului
Naste florile rotunde de roua.
Culorile se preling subtiri pe sub usi,
Cautand disperate spatiul din noi.
Peretii ne inabusa constiinta,
Lasand golul dintre idei fara
Ia-ma de mana
Si du-ma...
Departe -
Acolo unde gandul lumii sa nu ne ajunga,
La marginea infinitului
Si mai departe,
Poate pe o stea de departe
sau pe un curcubeu.
Fa-ma sa-mi uit
Acopera-mi ochii cu soarele de amiaza
Sa nu vad iubirea pasind spre mine,
Acopera-mi urechile cu tipatul pasarii albastre
Sa nu aud sunetul iubirii inundandu-mi mintea,
Acopera-mi trupul cu
Cum as putea sa Te cuprind cu mintea?
Tu te incingi cu brau de soare
Si tinand Infinitul in palma,
Pasesti bland prin lume.
Cuvantul Tau naste si da viata,
Iubirea Ta ridica din noroi si da
Cuvintele sunt copiii mei.
Ele izvorasc din lumina neinceputa
A Soarelui - tata si mama,
Umpland uneori golul ivit,
Intre ratiune si nebunie.
Cine poate sa-mi fure copiii?
Poate doar hotii de
Si iata, azi am venit inaintea Ta,
Mi-am asezat genunchii sufletului
Pe lespezile timpului trecut si viitor,
Mi-am plecat capul pana la pamant,
Pamnatul pe care l-am calcat si alta dat’
Si
In linistea serii imi place s-ascult,
Cum canta greierii concert de demult.
Sa-mi simt sufletul linistindu-se-ncet,
Leganandu-mi in taina firea mea de poet .
Noaptea incepe egala ca
Nu stiai ca doar copacii mai pot iubi?
Ei freamata lin, visand povesti de iubire
Pe care doar ei le-nteleg.
Zeii-oameni au uitat sa viseze
Ei traiesc in labirint de idei,
Nu-si mai aduc aminte
Stau in intuneric pentru ca cel de-al treilea ochi doarme inca. Fiinta exterioara l-a tarat in somnul adanc al necunoasterii, l-a facut orb si mut si surd. Dar eu stiu ca va veni vremea cand fiinta
De ce mi-as plange moartea,
Cand viata-mi obosita ma urca si coboara?
De ce mi-as plange viata,
Cand moarte linistita ma-neaca a cata oara?
Raceala ma cuprinde incet, fara-nvoiala
De ce-as
