Poezie
lecție de anatomie
1 min lectură·
Mediu
haideți să anesteziem poemul
îi spuneam anestezistului din rezerva 4 a unui spital județean
apoi să-l disecăm pe burtă pe coaste pe piept
să-i scoatem organele să jucăm mațele încurcate
să-l expunem ca obiect de studiu în laboratoarele de biologie
să-i extragem creierul
să-i amputăm brațele picioarele
să nu vadă nimic din tot ce se petrece în jurul lui
să nu simtă nimic
oameni buni dar tot ce se petrece în jurul lui este adevărat, vă spun
absolut tot până în cele mai mici detalii
îngerul moartea poetul iubita și toate celelalte personaje
nu-l vor mai putea salva
va deveni pradă ușoară realității care-l va ademeni pe străzi lăturalnice
ca o prostituată din ghetourile indigene
în mijlocul gunoaielor poemul va înflori ca o păpădie firească
nu-mi place să joc rolul victimei, țipa poemul în cămașa de forță
pe holurile unui spital județean
vreau să ies
nu auziti? nu-mi place să joc rolul victimei
nu-mi place să joc rolul victimei
nu-mi place să joc
nu-mi
023.828
0
înspre final, când personificați poemul (deși e un procedeu care se întâmplă încă de la primul vers), acesta prinde o voce lipsită de seriozitate, autoridiculizându-se.