Poezie
fotoliul din piele naturala cu motive orientale
2 min lectură·
Mediu
pe vremuri schimbam între noi tot felul de truisme
ne cumpăram două trei sticle de fetească neagră
de la magazinul din colț
doua pachete de L&M și stăteam de vorbă toată noaptea
mie îmi pui cu pepsi, îmi spuneai
era tot ce puteam face pentru tine
în spatele blocului erau mai multe garaje unde vecinul de la 3
și sectoristul jucau table toată ziua
hai bă da o dată că oricum îți dau mart și runda asta,
o să vezi tu
profu de chimie din școala generală la venerabila varstă
de 80 de ani își plimba bișonul maltez prin părculețul de vis-a vis
visând la hidrocarburi și reacții chimice
si peste toate astea plutea așa un abur casnic de orchestră cu mânecile apretate
un aer pașnic de ventriloc vorbind pe la colțuri de stradă
numai capriciul tău nu inventează nimic
se încăpățânează să nu producă nimic
nici cea mai mică emoție
stă toată ziua în singura camașă roșie pe care o ai
strâns lipită de corp până se face una cu pielea
până intră în piele și decolorează orice urmă de tristețe organică
pe la ora șapte a început să plouă marunt
răpăiala stropilor mă face să mă cuibăresc și mai adânc în
fotoliul din piele naturală cu motive orientale cumpărat de la magazinul exotique
din bar iau o sticlă de campari
o deschid tacticos
cu gheață sau fără?
...si o felie de lamaie, te rog
022.668
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- lucaci sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 236
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
lucaci sorin. “fotoliul din piele naturala cu motive orientale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucaci-sorin/poezie/13891628/fotoliul-din-piele-naturala-cu-motive-orientaleComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LSiti doresc sa ajungi un mare scriitor:)
0
Derspre poezie: Cand nu ai ce spune, iti sufleci manecile de la camasa, te asezi in fata calculatorului si torai. Cam asa fac eu. Din cauza asta nu voi ajunge niciodata scriitor de succes. Oricum, succesul intr-o lume muribunda... este un nonsens. Sa trecem peste.
Apogeul liric este atins in zona acelei camasi. Ca cititor speri (speranta care este inrudita cu optimismul - vorba lui Cioran \"este un aspect degradant\" deci... si peranta are in gene cam aceleasi trasaturi) intr-un final coplesitor. Insa nu apare finalul care incoroneaza opera ci o racela si un sunet cristalin a cubului de gheata. Ca in serialul acela \"Tanar si nelinistit\"