Poezie
Toamna
1 min lectură·
Mediu
În zbaterea genei se scaldă
Toamna, ca o femeie prea cochetă,
Trimite-o ultimă suflare caldă
O adiere de parfum, discretă.
În trup simt frigul cum îmi încolțește,
E vreme multă pân` s-o risipi,
Dar nu mă plâng, că toamna mă iubește,
De-aș ști și eu ce-nseamnă a iubi!
Iar dacă pleacă pe neașteptate
Ce-mi mai rămâne mie de făcut?
Să cad în somn cum aș cădea în moarte...
Să mă trezești la primăvară c-un sărut.
001.093
0