Poezie
Anotimp
1 min lectură·
Mediu
În zbaterea genei se scaldă
Toamna, ca o femeie prea cochetă,
Trimite-o ultimă suflare caldă,
O adiere de parfum, discretă.
În trup frigul îmi încolțește,
E vreme multă pân` s-o risipi.
Dar nu mă plâng că toamna mă iubește,
De-aș ști și eu ce-nseamnă a iubi!
Iar dacă pleacă pe neașteptate
Ce-mi mai rămâne mie de făcut?
Să cad în somn cum aș cădea în moarte,
Să mă trezești la primăvară c-un sărut!
001.122
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 73
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “Anotimp.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/93531/anotimpComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.