Poezie
Mașenka II
1 min lectură·
Mediu
Mașenka filosofa uneori
sperând să pună ordine în curgerea naturală
a lucrurilor
rochiile bijuteriile parfumurile sale
puteau fi pipăite sau distruse
printr-un simplu act de voință
da... asta se poate atinge și dădea fila
calendarului înapoi
la fel ca asasinul întors la locul faptei
în căutarea clipei de dinainte de-a lovi
într-o încercare de înțelegere
și iertare
dar asta nu se mai poate atinge
Mașenka s-a desprins demult
din ziua aceea neînțeleasă de nimeni
(ca o sentință șoptită de un general beat
care urinează pe bocancii soldaților înfricoșați)
a răsucit o țigară sub ochii
nesătui ai doctorului Moarte
apoi s-a despuiat până la piele
în fața oglinzii
ca o Evă prea devreme la Judecată
atunci o puseseră să deschidă ochii
în lumea fliformă
unde supraviețuirea are origine arahnofobă
era ziua înțelegerii tragice
sau a trecerii de la cuirasa maiestuasă
a fecioarei de oțel inoxidabil
la rochia roșie vaporoasă a femeii
cu oase de sticlă și trup de algă
în uterul ei abia ce s-au sinucis
lebede albastre
sau înserarea era de vină
pentru umbrele de pe umerii săi
001.600
0