Poezie
Poem de domnișoară
1 min lectură·
Mediu
naivitatea-ți dulce știi că te poate pierde
în jurul tău se cască o mie de crevase
îmbracă-ți domnișoară veșmântul de mătase
ți-s ochii mult prea tineri și pieptul încă verde
nu cred că vrei să afli ce iute se decheie
o haină ca o stigmă care pecetluiește
destinul care-n tine de-abia se-ntrezărește
iubește-ți domnișoară misterul de femeie
e cea mai dulce taină ce de la Eva-ncoace
împodobește templul femeii în bărbat
nu face sanctuarul un loc de mulți călcat
chiar dacă-n vremuri tulburi e show-ul care place
ești încă-așa copilă, aproape văd prin tine
cum laptele și mierea încă te-ntemeiează
iar busuiocul, singur, sub perină se-așează
catrenele lui Blaga îți vin atât de bine
păstrează-ți domnișoară pe frunte primăvara
și aura de înger cu roșu în obraz
nu deveni un număr... nu deveni un caz
sau și mai rău, un taler bun de strivit țigara
001.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat