mademoiselle chante le blues

ce fată mai poartă pălării și mănuși negre
te iubeam dar mi-era teamă de tine
și rușine să te arăt lumii
mă respirai în poemele tale
din care nu-nțelegeam nimic
am vrut o femeie felină
să toarcă pe umărul meu obosit
ție mai degrabă ți-aș fi sfâșiat hainele
ca să ajung să-mi îndurerez carnea
cu lacrimile tale de domnișoară
a nimănui

aproape te uitasem
când te-am zărit acolo
cântând blues bărbaților pe care-i vei întâlni
îmbrăcată-n negru din cap până-n picioare
domnișoara cântă blues cu dedicație
celui ce și-a jucat biletul la ruletă
plouă și poate voi petrece o noapte albă
făcând pe avocatul diavolului