Poezie

Hai, toamnă!

1 min lectură·30 august 2006

Mediu

Hai toamnă, pune-mi gluga rea în cap,

Trimite-ți să mă spele toată apa

N-am încotro, iar iau în spate grapa

Mormintele-altor vise ca să sap.

Chiar tu ești vrășmășită, timpurie

Te joci suflându-mi să se stingă facla,

Lasă-mă cât să-nchei, în cuie, racla

Acestor doruri în devălmășie.

Trimite-ți corbii zodiei drept gir

Că voi dezinfecta, turnând în lavă

O ultimă iluzie bolnavă

Și tristă, ca un gard de cimitir.

Am sugrumat-o, poate nici n-am scuză

Și vorbăria-mi este vinovată,

De fapt, doream să văd, îndoliată

Cum îmi va sta, nebună și lehuză.

Pământul nu e rău, doar lumea plânge

După simplissimul noroc de-a fi

Un ban în mânuri calde de copii

Să-și bucure tăcerile din sânge.

Hai toamnă să-ngropăm a câta oară

Un dor care-a murit în mama lui

Și-apoi voi agăța mantaua-n cui

Până când iarna va urca pe scară.

001.608

Lory Cristea. “Hai, toamnă!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/201182/hai-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.