Poezie
pereții năruiți ai veacului
1 min lectură·
Mediu
Ascult copaci, ori fluturi, păsări, flori
Îndurerez pupila ce se-nchide
De parcă toate-ar deveni lichide
Doar noi mai rămânând delăsători.
Când orice gest \'și-are motivul său
Extrapolând zadarnic și cumplit
Nici bună ziua nu e gratuit,
Că poate mie, azi, îmi merge rău.
Primarele instincte sunt de vină
Urcăm în ring împleticind, de beți
Hai să ne dăm cu capul de pereți!
Pân-o sări lumină din lumină.
Așa vom fi poate-nviați, de-a dreptul
Uitând de noțiunea sclav-stăpân,
Mușcați de șarpele-ncălzit la sân
Ne-am naște iar, încetul cu încetul.
Și căutând, apoi, pe îndelete
Vom constata c-un zâmbet malformat
Că-i liber și pustiu și dărâmat...
Ce scump e-n veacul ăsta un perete!
012.121
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “pereții năruiți ai veacului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/200761/peretii-naruiti-ai-veaculuiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDDorus✓\"Uitând de noțiunea sclav-stăpân\" ... ar putea fi putin modificat, pt o citire mai usoara si pt rimt. in rest, felicitari.
0