Poezie
toamnă complice
1 min lectură·
Mediu
deschide toamnei larg fereastra serii
mă arde peste piept ca să învăț
culorile dansând ca-ntr-un dezmăț
al împlinirii simple și-al durerii
eu știu că timpul ăsta nu se-ntoarnă
și ai atâta dragoste-n priviri
că-mi va fi greu să am și amintiri
cu cerul care-n ochi ți se răstoarnă
adună-mă în ochii tăi închiși
e-a treia noastră toamnă împreună
te uiți cât de frumoasă și nebună
ea ne-a lăsat caisele-n caiși
și ce să fie oare ce să fie
acest miros dulceag care ne cheamă
desculți fără rezerve fără teamă
să ne sădim săruturile-n vie
001.709
0