Poezie
Anno Domini
1 min lectură·
Mediu
Anno Domini prin semne
și prin clopote mai știe
să-și mai cheme la utrenii
îngerii colindători,
pân\' la capăt să-i învețe
să rămână zburători
într-un cer în care arca
s-a pierdut de lumea vie.
Anno Domini înseamnă
suflete, picioare, mâini
triste piese într-un puzzle
fără nici un jucător
soldăței de lut, pe care
vremurile-i nasc și-i mor
obosind să-i mai învețe
taina ruperii de pâini.
Doar atunci mai poate anul
să suspine și să plângă
pe deasupra de copacii
goi ca niște prunci străini,
când din cer, prima ninsoare
se coboară prin lumini
bate clopotul de aur
îngerii la piept să-i strângă.
Scriu ca un nebun cuvinte
unor oameni inventați
zugrăvesc ascunsă-n casă
niște îngeri iluzorii
și mă rog de Cel ce știe
taina sfântă a ninsorii
ochii mei... măcar atâta
să rămână neîntinați.
001892
0