Poezie
Zeu interzis
1 min lectură·
Mediu
Acum, când prin fereastră carul mare
Amenință cu oiștea înspre lună,
Nesomnul ăsta scump acum mă doare
Când vise și tăceri se despreună.
Iar mâinile parcă mi-ar fi de cârpă
Și ochii sapă greu spre porți străine
E ceasul antagonic ce inculpă
Un balamuc ce locuiește-n mine.
Acolo unde șerpii lăcrimează
Când se evocă zeul interzis
Și săbii reci în colțuri scânteiază
Într-un duel în care m-au ucis.
Apoi, m-au luat ca pe-un bagaj de oase
Târau de mine cioclii puși pe glume
Văzură că-ntre timp se luminase
Și m-au zvârlit la margine de lume.
001.777
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat