Poezie
cearcăne
1 min lectură·
Mediu
când ne-am despărtit
ochii mei uitaseră să vadă
tot plecam de-acas\' spre nicăieri
si te căutam fără sfârsit
orb jelindu-si desele tăceri
semănai cu orice om din stradă
n-am vărsat o lacrimă măcar
oamenii vorbeau false-amănunte
mă-ntorceam acasă doar cu mine
cearcănele le dădeam cu var
deveniseră lucruri mărunte
în desfacerea lumii străine
cum se mai numeste dorul?...dor
nu i-am căutat alt sinonim
ipostaza de ecou prelung
al imaginilor care mor
e pedeapsa că noi nu murim
dar răceli mai dese ne ajung
001588
0