Poezie
Sfânta Sfintelor
1 min lectură·
Mediu
Din coala-aceasta de hârtie
Aș încropi o mare barcă,
Să-mi ia povara de pe suflet
Și gândurile ce mă-ncearcă.
Poveștile neîncepute,
În care pasul meu timid
Mă va purta spre uși străine
Ce nu doresc să le deschid.
Și câte seri presimt în mine,
Săpându-și grele rădăcini,
Când voi lua cina în picioare
Și-nconjurată de străini.
Sau câte acuzații false
Voi obosi a le nega,
Trăgându-mi un fermoar la gură
Doar mâna dreaptă-o lăcrima.
Îmi voi aduce-atunci aminte
Că mi-a fost dat să mă străbată
O Sfânta-Sfintelor răbdare
A munților, semeți, de piatră.
001.583
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat