Poezie
Ca două drumuri.... noi
1 min lectură·
Mediu
mi se părea că umbra ți-ai rătăcit-o-aici
halucinantă iarbă creștea pe toți pereții
ca un exemplu unic de biruință-al vieții
sărut în carne vie din fulgerul de bici
mi se părea că urma ți-o știu pe dinafară
sclipea ca jarul tânăr ironizând cenușa
lampă sfidându-mi bezna ce cotropise ușa
întâia mare taină și prima mea povară
nici nu știu când și unde atâtea s-or fi strâns
că ne iubeam aiurea mereu înfricoșați
de-alte femei străine și de-alți străini bărbați
ne-am condamnat iubirea la un domestic plâns
și-acum ca două drumuri cu diferite ținte
nu ne putem pricepe nici plânsul nici uimirea
ne-absoarbe-o altă lume se mută povestirea
la margine de viață să doarmă în cuvinte
001.543
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat