Poezie
Glossolalie IV
(our inner ape)
1 min lectură·
Mediu
când mă gândesc la tine prin sânge
herghelii de cai îmi pasc
și tac pentru că nu știu de ce ți-e frică
de mine
sau de mirosul meu de humă
amestecat cu puf de trestii
e carnea mea care se strange
de sperietură că te nasc
și vor veni să ți se-nchine
Adami ce Evele-și sugrumă
să nu mai zămislească bestii
cenușă am în somn pe buze
când plouă mult mi-e sufletul azimă
pe care o împart la poartă
și vin de curioși să guste
din felul meu sărac de hrană
ca mai apoi să mă acuze
de nebunie sau de crimă
doar tu mai știi că nu sunt moartă
chiar dacă roiuri de lăcuste
te-aduc Manole zidind Ană
002198
0