Poezie
salomee, limbă de otravă
1 min lectură·
Mediu
să nu mă cerți și-așa încep să-mi fie-
amintirile, zăbrele dese-n geam
într-un vis în care mă visam
cu poeții morți la pușcărie
împărțeam tutun pe nemâncate
zdrențele pe noi duhneau a tuș
și sub perini fiece culcuș
avea cuib pentru singurătate
ontos diabolic și acerb
înșela zâmbind fetida oră
cu miros de plantă ce devoră
fluturele tânăr și superb
salomee, limbă de otravă
acele ceasornicului râd
cum pictezi cu mâna stâng, hâd
capul lui Ioan, rânjind, pe tavă
005
0