Poezie
licornă îngenuncheată
dor
1 min lectură·
Mediu
a câta oară numeri cum se-aprinde
în mintea ta un dor ca luna plină
cuțite răsucind în piept și splină
negoț care te cumpără și vinde
când travestit sub mască și cuirasă
drept tumultos și-ades fățarnic zeu
fugit pentru o zi din empireu
înnebunit de-o îngeră frumoasă
când măr rostogolit în iarba moale
spre care mâna dacă-ncerci s-o-ntinzi
îți vei vedea sfârșitul în oglinzi
prin care bat tăceri autumnale
lumini și umbre dintr-un alt decor
tăceri mustind de-aducere aminte
o mână-aprinde lămpi de noi cuvinte
și toate dor... de-același singur dor
un vad de ape limpezi ți se-arată
la ceas când dă în clocot carnea ierbii
și aburi scot pe nări în goană cerbii
în drum către licorna-ngenuncheată
001741
0