Poezie
agonia
1 min lectură·
Mediu
agonia...
* * *
perfecțiune a verbului a fi
o dare de seamă
de tot ce n-ai apucat să
faci spui iubești
vezi lumina atât de alb
încât te desprinzi
treci dincolo de sticlă
și simți pe brațe
sărut viu verde iederă crudă
cu trupul tău se joacă ei
așa zișii vindecători
umblă prin sânge
te descoperă cu totul
credeai că vei rămâne
enigma enigmelor Evei...
gândurile plâng cerneală
scrie scrie nu te opri
mă uit dincolo de abur
tu bați din aripi și-mi spui
ca la începutul lumii
vorbește cu mine iubito
vorbește orice înjură-mă
dar nu adormi
doar în somnul ăsta
ești urâtă
acolo unde m-am pierdut
ca o lebăbădă prin trestii
m-au ridicat brațele tale
băiatule...
ce să mă fac eu cu tine
că prea te știu
001807
0