Poezie
confesiuni cu daimonul
(venirea)
1 min lectură·
Mediu
prin lacrimi mi-a șoptit
/prea mult nu voi rămâne
degeaba ochii-ți sunt copii,
ai mâinile bătrâne/
a venit într-o seară
prin geamul deschis
știu doar că era vară târzie
prin oglindă ochii mei
doi fluturi obosiți
au zărit daimonul
cu genunchii zdrobiți
fața lui era de hârtie
se-ntoarcea din exil biet proscris
eu de-abia născută
el gata să moară
credeam că tot ce văd e-adevărat
/nu/ mi-a spus daimonul
/aluneci într-un univers trucat/
001660
0