Poezie
Întrevedeam atât de multe trepte
sonet 6
1 min lectură·
Mediu
Întrevedeam atât de multe trepte
Și toate îndreptate doar în sus,
Adolescentul simte suprapus
Un viitor ce pare să-l aștepte.
Dar drumul meu era cumva dispus
Parcă-napoi mereu să se îndrepte
Și nimeni să mă știe sau accepte
Într-un oraș de care nu v-am spus
Și unde câini de rasă-n lese scumpe
Se plimbă pe trotuare, pudibonzi
Pe treptele bisericii ologul
Într-un isteric râsul-plâns irumpe
De sperie și câinii vagabonzi
Târziu, un înger strigă catalogul.
001.558
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat