Poezie
îngerii mei, împrăștiați prin lume
1 min lectură·
Mediu
când cea dintâi ninsoare-o să se-ntâmple
un dor ciudat mă va striga pe nume
îngerii mei împrăștiați prin lume
vor coborî ușor pe piept și tâmple
ca o părere de seninătate
lumină-alunecând edulcorată
ai să-ți trimiți aicea umbra, tată
ca să mă bată-ncet, încet pe spate
și tu, la fel când o să-mi fie teamă
de oameni, de vreo boală sau cădere
dar mai ales, vreun dor de mângâiere
de m-o seca vei fi aproape, mamă
de voi avea-ntrebări chinuitoare,
incertitudini sau păreri de bine
la toate te voi lua martor pe tine
îndepărtată soră-a mea mai mare
iar fratelui i-oi spune că e bine,
prin lumea nici prea rea, nici de tot bună
el va zâmbi știind că e minciună
și va tăcea știind că mi-e rușine
001.762
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat