Poezie
Amurguri în răpciune
1 min lectură·
Mediu
Amurguri în răpciune răsar incandescent
Străfulgerând pădurea, însângerând frunzare
De parc-un zeu al nopții cu trupul violent
Pe fruntea neclintită a muntelui, tresare
Sinistru bate ceasul ruginii în nadir
Mirosul umbrei morții cu umblet de jivină
Va despleti la noapte copacii-ntr-un delir
De zugrăvire-a lunii în chip de messalină
Halucinez pesemne și ploaia rece-nseamnă
Un semn precis că vremea n-a încetat să cearnă
Se-așează toamna-n lume și-n mine înc-o toamnă
Răpește-un an de viață, aduce-un zvon de iarnă
Așa de scurtă ziua și-atât de iute trece
Ca fumul iese clipa prin pieptu-n chip de horn
Răsare steaua celui ce-i vine greu să plece
Cu pieptul în balanță și fruntea-n capricorn
Fereastra fu zidită, grădina toată ninsă
În visurile tale-ai să uiți să mă mai numeri
Doar greierii prin noapte-or cânta cu voce stinsă
De-un mire care-și duce mireasa-n veci pe umeri
001789
0